luni, 12 martie 2012

Calin


Denumirea stiintifica: Vibumum opulus

Denumirea populara: bulgare de zapada

Descriere: Calinul este un arbust ce creste în flora spontana, dar poate fi si cultivat, ca planta ornamentala. Face parte din familia caprifoliaceelor. Calinul are o înaltime medie de doi - trei metri, rareori ajungând pâna la cinci metri. Frunzele au mai multi lobi, maximum cinci. Florile sunt grupate, având culoarea alba. Înfloreste la sfârsitul primaverii si la începutul verii. Fructele, dispuse în ciorchini, au culoarea rosie si sunt pline de suc, nefiind comestibile.
Calinul creste prin paduri, liziere, tufarisuri. In parcuri, este prezent sub forma unor tufisuri ornamentale, cunoscute sub numele de bulgare de zapada (boule de neige).

Pentru uz medicinal se recolteaza coaja. Se prepara sub forma de tinctura, decoct, extract fluid.

Substante Active: Substante active importante: o substanta specifica importanta - viburnina, salicilina, tanin, acizi, rasini.

Utilizare: Preparatele obtinute din coaja calinului sunt diuretice, astringente si mai ales sedative. Specialistii recomanda aceste preparate pentru tratarea menstruatiilor dureroase, cât si a disfunctiilor pe fond nervos, disfunctii ce apar în timpul sarcinii si alaptarii.
Având proprietati sedative, extractele de calin calmeaza crampele musculare si contribuie la destinderea întregului organism în conditii de emotie putemica sau stres.

Busuiocul

 Busuiocul este planta care se presupune ca a crescut deasupra locului unde Sf. Constantin si Elena au descoperit sfanta cruce. O alta legenda greceasca spune ca busuiocul era planta care vindeca orice rana a atacului unui monstru jumatate soparla, jumatate dragon. In bucataria italiana, busuiocul proaspat este vedeta.

Extractele din aceasta planta au fost folosite ca remediu pentru pastrarea unui aspect tanar.

Medicamentele pe baza de busuioc sunt utilizate, de asemenea pentru pastrarea tineretii spirituale.

In urma studiului, cercetatorii au descoperit ca extractul de busuioc este eficient in eliminarea moleculelor daunatoare si protejarea impotriva afectiunilor cauzate de anumiti radicali liberi, prezenti in organele vitale ale corpului uman, precum inima, ficatul si creierul.  
 Da un gusta inconfundabil sosurilor pesto sau salatelor cu rosii. Insa dincolo de virtutile sale culinare, busuiocul are multe calitati care il ridica la rangul de planta medicament.

1. Imbunateste digestia. Consumul de busuic reprezinta un remediu eficient impotriva crampelor, balonarii si flatulentei. Aceste efecte benefice se explica printr-un element continut in busuioc numit estragol. Totodata, busuiocul combate durerile articulare si raul de miscare.

2. Previne cancerul intestinal. Datorita antioxidantilor pe care ii contine, busuiocul amelioreaza efectul radicalilor liberi care sunt fie toxine produse de organism, fie elemente nocive din mediu. Radicalii sunt implicati in aparitia multor cancere, iar busuiocul reuseste sa-i impiedice sa provoace neajunsuri la nivelul aparatului digestiv.

3. Stimuleaza lactatia. Desi uleiul esential de busuioc este interzis femeilor insarcinate si celor care alapteaza, infuzia de busuioc poate stimula lactatia.

4. Este un bun energizant. Consumul de frunze de busuioc are un efect euforic, insa uleiul esential este si mai eficient. Are un efect tonic deosebit asupra sistemului nervos, iar medicii il recomanda celor care se confrunta cu stari prelungite de oboseala, persoanelor deprimate sau celor lipsite de energie.

5. Combate actiunea virusurilor. Are proprietati antiinfectioase si antiinflamatorii, ceea ce il transforma aintr-un adjuvant important in tratarea gripei, zona zosterului sau herpesului.

Brusture


Arctium lappa
Planta erbacee, bienala, larg raspandita la noi; creste spontan.



Principii active

Planta contine: nitrat de potasiu, ulei eteric, mucilagii, inulina, acid palmitic, acid cafeic, sigmasterol, sitosterol, substante amare, vitamine B, saruri minerale inclusiv de potasiu.




Proprietati
  • calmant al colicilor intestinale;
  • absoarbe gazele;
  • galactagog (stimuleaza lactatia);
  • calmeaza starile de voma;
  • antiseptic intestinal;
  • stimuleaza digestia;
  • diuretic;
  • antiinflamator renal;
  • calmeaza durerile de cap;
  • expectorant;
  • antiseptic pulmonar;
  • antiinflamator gastric;
  • antitumoral;
  • antidiareic usor;
  • antitermic;
  • detoxifiant;
  • dezinfectant;
  • cicatrizant;
  • stimuleaza cresterea parului.
Avand capacitatea de a regla secretiile si metabolismul, poate fi un remediu atat in constipatie cat si in diaree.
Administrare
Diabet, afectiuni digestive, inclusiv colita de fermentatie: infuzie.
Colita de fermentatie: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit pentru 10 minute apoi se va consuma dupa mese. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se consuma neindulcit sau indulcit cu zaharina.
Afectiuni interne: tinctura.
Afectiuni ale pielii: unguent.
Ceaiul sudorific se administreaza in caz de febra, insuficienta respiratorie, atrita si epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, una - doua cesti.
Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu doar la entorse, luxatii si rani provocate de incaltaminte, ci si in orice fel de arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare.
Reumatism, boli de piele, acnee – tinctura de brusture, aplicatii locale. Eficienta si pentru cresterea parului.
Boli cronice produse de intoxicarea organismului – tinctura de brusture, administrata intern.

Contraindicatii, atentionari
Partea cea mai toxica a plantei este radacina datorita arctininei, uleiului esential si lactonei care poate provoca tulburari digestive, transpiratii, nefrite, poliurie sau anurie, dar cu pronostic bun pentru ca inceteaza dupa ce nu se mai foloseste planta.

duminică, 11 martie 2012

Brânduşa de toamnă

Cercetătorii britanici au descoperit calitatea curativă anti-cancer a brânduşei de toamnă, Colchicum autumnale.


Cercetătorii din Marea Britanie cred că au descoperit o modalitate de a utiliza un extract dintr-o floare pentru distrugerea celulelor canceroase.
O echipă de cercetare a utilizat brânduşa de toamnă drept sursă pentru un nou medicament ce nu are efecte secundare asupra celulelor sănătoase, transmite BBC, citat de Rador.

Proprietăţile curative ale Colchicum autumnale au fost cunoscute de secole, apărând în manualele medicale din Egiptului antic. O calitate esenţială a plantei este toxicitatea ei, un aspect pe care savanţii de la Universitatea Bradford îl consideră eficient în distrugerea celulelor canceroase.
Echipa de cercetători susţine că a dezvoltat o metodă unică de administrare. Acest lucru înseamnă că medicamentul devine activ doar în prezenţa unei substanţe emise de tumori şi, spre deosebire de tratamentele deja existente, tratamentul nu distruge ţesutul sănătos.
De la brânduşa de toamnă se utilizează numai seminţele, recol­tate la deplina lor maturitate, pentru extragerea alcaloizilor activ-tera­peu­tici (colchicina), cu acţiune farmaco­logică an­tigutoasă şi anticanceroasă. Planta mai conţine acid salicilic, acid benzoic, ulei gras, fito­sterol, zaharoză şi tanin. Brânduşa este toxică atât în stare verde, cât şi uscată. Prepararea produselor ce conţin extract de brânduşă de toamnă se face numai de către industria farmaceutică şi se administrează conform prospectului sau la recomandarea medicului. Intern, planta este indicată în tratamentul gutei, în boli reumatismale, psoriazis, sclerodermie, ascită şi în tumori maligne.
Terapia cu brânduşe de toamnă este contraindicată în sarcină, în insuficienţă hepatică şi renală şi vârstnicilor .

Remediu excelent pentru gută
Această afecţiune apare în multe cazuri în urma unei diete bogate în carne (mai ales organe), care sporeşte cantitatea de acid uric în organism. Seminţele de brânduşă de toamnă sunt considerate un remediu foarte bun în tratarea acestei afecţiuni datorită efectului lor diuretic, care contribuie la eliminarea acidului uric şi la atenuarea durerilor. Ceaiul se obţine dintr-o linguriţă de seminţe care se fierb în 500 ml de apă timp de două minute. Prima ceaşcă de ceai se bea dimineaţa, iar cantitatea rămasă se consumă pe parcursul zilei. În acest caz nu există o anumită durată de administrare, tratamentul putând fi urmat până la atenuarea simptomelor. Este indicată şi terapia cu tinctură procurată de la PLAFAR, care se administrează dimineaţa, după micul dejun. Într-o ceşcuţă cu 100 ml de apă se adaugă o linguriţă de tinctură. Terapeutul este cel care va stabili dacă leacul poate fi luat mai mult de 20 de zile.
Cicatrizează rănile
Pentru că are efecte cicatrizante, ceaiul din seminţe de brânduşă de toamnă grăbeşte vindecarea rănilor. În acest caz, se prepară un decoct dintr-o linguriţă de seminţe care se fierb cinci minute în 300 ml de apă. Când ceaiul se mai răceşte, se umezeşte o pânză de bumbac cu decoct şi se aplică pe locul afectat. Tratamentul se face zilnic, până la vindecarea rănilor.
Combate reumatismul
Se fierbe o linguriţă de seminţe de brânduşă în 250 ml de apă, zece minute. Decoctul cald se foloseşte pentru compresele care se aplică local, mai ales seara. Această terapie are efect antiinflamator şi analgezic şi trebuie urmată timp de o lună. În acest interval, trebuie respectat cu stricteţe regimul alimentar indicat de medic. În acest mod, terapia va avea eficienţă maximă.

sâmbătă, 10 martie 2012

Ardeiul rosu

 Beneficiile ardeiului rosu
O sursa buna de fibre alimentare, vitamina A, C, E, K si B6, acid folic si potasiu este ardeiul rosu. Pe langa acestea, ardeiul rosu contine si fitonutrienti precum licopen, luteina si zeaxatina. Pe de alta parte, acest aliment are un continut redus de grasimi saturate, colesterol si sodiu.

Ardeiul rosu este mai sanatos decat cel verde
; el contine o cantitate de vitamine A si C de doua ori mai mare decat acesta. Este recomandata utilizarea in gastronomie pentru a adauga culoare mancarii. De asemenea, ardeiul rosu reduce riscul de infarct .

Este unul dintre putinele alimente care contin licopen, o substanta cu efecte antitumorale in cancerul de prostata, sani, vezica urinara , pancreas, plamani si piele, in cancerul cervical, ovarian, uterin, intestinal.


Proprietati terapeutice ale ardeiului rosu

Ardeiul rosu are in primul rand proprietati digestive si vitaminizante, iar cel mai important rol este rolul de adjuvant in urmatoarele afectiuni:
- astm si cancer pulmonar;
- afectiuni oculare;
- anemie;
- artrita reumatoida, arteroscleroza;
- boli digestive, boli osoase, boli locomotorii;
- colici intestinale, constipatie, crampe;
- degeraturi, dereglari metabolice;
- imbatranirea prematura;
- inflamatii;
- oboseala cronica, nevralgii si migrene;
- prevenirea cancerului de colon, prostata, pancreas, col uterin si al vezicii urinare;
- prevenirea infarctului miocardic;
- sangerarea gingiilor;
- sterilitate.

Dezavantajele ardeiului rosu

Singurul dezavantaj este acela ca majoritatea caloriilor continute de catre ardeiul rosu provin din zaharuri.

Anason

 Anasonul este o planta care atinge o inaltime de 30-50 cm, tulpina avand frunze mai dese spre varf ca niste buchetele formate din 7-15 raze. Infloreste in iulie - august, iar fructele apar si se culeg in septembrie - octombrie. Fructele au forma ovala si sunt acoperite cu peri aspri, foarte scurti.   
Principalele elemente pe care le contin 100 g de fructe sunt: ulei volatil 1,2-6 g format din 80-90% anetol, metilcavicol sau izoanetol, cantitati mici de cetone si aldehide anisice si aldehida acetica; lipide 10-20%; 20% protide, zaharuri, amidon, 6-10% substante minerale.
Proprietati: - stimulent al functiilor pancreatice - antispastic - carminativ - aromatizant - expectorant - stimuleaza apetitul - antihelmintic - actiune expectoranta, carminativa si galactogoga - are efect stimulant asupra centrilor respiratiei si circulatiei Indicatii - uz intern: - excita peristaltismul intestinal - stimuleaza secretia salivara, gastrica, intestinala si pancreatica - anorexii si dispepsii - afectiuni bronsice - balonari - stimuleaza secretia laptelui - recomandat impotriva colicilor abdominale - tuse - gripa - tulburari digestive.

   Mod de folosire - uz intern: - tinctura: 3 linguri de seminte de anason la 500 ml de alcool rafinat de 38-40o.
Se lasa 4 saptamani la loc insorit. Se adauga zahar dupa dorinta. Se foloseste pentru tratarea tulburarilor digestive. - ceai. La o lingurita se adauga 250 ml apa clocotita. Se lasa acoperit 20 minute, dupa care se strecoara si se lasa intr-un loc racoros. Se bea fractionat in 3 reprize inaintea meselor principale. Se utilizeaza scurt timp, utilizarea indelungata avand efecte negative: stari de excitatie puternica manifestate prin insomnii, excitatii motorii si psihice, tulburari de vorbire, euforie, urmate de convulsii puternice. - uleiul volatil, stimuleaza secretiile gastrice, ajutand astfel digestia.

Mod de folosire - uz extern: - fructele macinate se folosesc la aromatizarea salatelor, sosurilor si a altor mancaruri; - stelutele de anason stelat intregi se pot adauga direct in oala cu mancare Contraindicat in gastrite hiperacide si ulcer gastric si duodenal, enterocolite cronice si acute. In nordul Vietnamului, anasonul stelat este popular pentru supele de vita. El se mai foloseste si in Thailanda la tocanite; in rest, aromatizeaza ceaiul cu gheata.
Anasonul dulce sau feniculul este tradiţional oferit tinerei mame înainte de împlinirea a 41 de zile de la naşterea copilului său. Ca plantă a lui Mercur, astrul ce guvernează comunicarea, anasonul dulce ajută la stabilirea unei legături profunde între mamă şi nou-născut. Copilul hrănit la sân primeşte odată cu laptele şi încărcătura subtilă a acestuia, reprezentată de energia iubirii materne. Anasonul dulce, stimulând lactaţia, favorizează acest proces de comuniune între cele două fiinţe, motiv pentru care consumarea lui este recomandată în ultimele zile ale sarcinii şi în perioada alăptării.

Alte indicaţii de folosire a plantei sunt astmul şi bronşita, maladii tipice pentru cei care au Mercur prost aspectat în astrogramă.

Arnica

Arnica crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai numește podbal de munte, carul-pădurilor, cujda sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc florile - flores arnicae - mai rar planta întreagă și rădăcina. Ele conțin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se folosește sub formă de gargară în laringită și răgușeală.
Arata ca un mic soare: galbena, voioasa, simpla. „Arnica montana”, varietatea cea mai cunoscuta si mai eficace, este numita si „iarba caderilor”. Este indispensabila in trusa de farmacie a familiei.

Un remediu excelent contra ranilor

Arnica este im primul rand un antiechimotic si un antiinflamator. Florile sale sunt folosite de secole pentru ingrijirea ranilor si contuziilor de orice gen. In homeopatie, arnica este prin excelenta medicamentul traumatismelor.
Mai ales din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporție de 10-20 g la 100 g apă, se utilizează ca pansament ca antiseptic și cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g tinctură, cu care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4%, sub formă de comprese, înviorează tenurile palide. Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie), dimineața și seara, în amestec cu apă îndulcită, cu zahăr sau ceai. În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă gastro-enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantități prea mari, paralizează centrii nervoși.


Folosita din Evul Mediu

Este mentionata pentru prima data in secolul al XII-lea de catre Sfanta Hildegarde de Bingen, care subliniaza capacitatea arnicai de a vindeca entorsele.

In secolul al XVI-lea, Arnica montana este numita chiar „panaceul caderilor”! Arnica face parte din plantele care l-au influentat pe Christian Friedrich Samuel Hahnemann, medicul care a inventat homeopatia in 1796.

Principii active foarte puternice

Starul farmacopeelor din Germania si Franta, Arnica montana poseda principii active foarte puternice ce trebuie utilizate cu precautie, in principal pe cale externa.

Proprietatile ei se datoreaza sesquiterpenilor continuti, compusi care actioneaza asupra sistemului venos si muscular, resorbind hematoamele, edemele, dislocarile, problemele articulare, entorsele.

In cosmetica traditionala, arnica prezinta numeroase avantaje. Ea are efect de calmare a epidermei, efecte de protectie contra radicalilor liberi si efect anti-aging, blocand actiunea anumitor enzime responsabile de imbatranirea cutanata.