Arnica

Arnica crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai numește podbal de munte, carul-pădurilor, cujda sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc florile - flores arnicae - mai rar planta întreagă și rădăcina. Ele conțin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se folosește sub formă de gargară în laringită și răgușeală.
Arata ca un mic soare: galbena, voioasa, simpla. „Arnica montana”, varietatea cea mai cunoscuta si mai eficace, este numita si „iarba caderilor”. Este indispensabila in trusa de farmacie a familiei.

Un remediu excelent contra ranilor

Arnica este im primul rand un antiechimotic si un antiinflamator. Florile sale sunt folosite de secole pentru ingrijirea ranilor si contuziilor de orice gen. In homeopatie, arnica este prin excelenta medicamentul traumatismelor.
Mai ales din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporție de 10-20 g la 100 g apă, se utilizează ca pansament ca antiseptic și cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g tinctură, cu care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4%, sub formă de comprese, înviorează tenurile palide. Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie), dimineața și seara, în amestec cu apă îndulcită, cu zahăr sau ceai. În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă gastro-enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantități prea mari, paralizează centrii nervoși.

Folosita din Evul Mediu

Este mentionata pentru prima data in secolul al XII-lea de catre Sfanta Hildegarde de Bingen, care subliniaza capacitatea arnicai de a vindeca entorsele.

In secolul al XVI-lea, Arnica montana este numita chiar „panaceul caderilor”! Arnica face parte din plantele care l-au influentat pe Christian Friedrich Samuel Hahnemann, medicul care a inventat homeopatia in 1796.

Principii active foarte puternice

Starul farmacopeelor din Germania si Franta, Arnica montana poseda principii active foarte puternice ce trebuie utilizate cu precautie, in principal pe cale externa.

Proprietatile ei se datoreaza sesquiterpenilor continuti, compusi care actioneaza asupra sistemului venos si muscular, resorbind hematoamele, edemele, dislocarile, problemele articulare, entorsele.

In cosmetica traditionala, arnica prezinta numeroase avantaje. Ea are efect de calmare a epidermei, efecte de protectie contra radicalilor liberi si efect anti-aging, blocand actiunea anumitor enzime responsabile de imbatranirea cutanata.