Angelica

Angelica este una din plantele cu cele mai puternice conotatii magice si spirituale, fiind considerata in unanimitate de traditiile populare ale diferitelor popoare europene si asiatice, o adevarata "poarta" de legatura cu planurile superioare ale universului. Numele plantei evoca de altfel legatura existenta intre planta si fiintele de lumina din lumile invizibile - ingerii. Proprietatile sale eminamente benefice au facut ca ea sa fie renumita pentru puterea de protectie oculta pe care o asigura.

In traditia romaneasca, denumita semnificativ iarba celor sapte ingeri sau ingerica, se stie ca are puterea de a atrage protectia ingerilor.
Se spune, de pilda, ca "ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oamenii cu cugetul si sufletul curate. Daca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea." in mai multe zone ale tarii era folosita pentru ca "fereste de strigoi", sau pentru ca "alunga duhurile necurate", pentru a-i ajuta pe cei ce au cosmaruri, pe cei pesimisti, cei posedati, deocheati si pe toti cei a caror constiinta este intunecata de suferinta si chin. La sate, angelica se pune in baia copiilor care plang fara motiv, pentru a intoarce la ei astfel ingerul pazitor. In Ardeal, seminte si tulpini de angelica macerate in palinca, este un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spune ca, administrata batranilor, le readuce vigoarea si bucuria.
Zona/Regiune:


-Angelica este originara din Siria.
-Angelica este un gen de plante erbacee, aromatice, bienale sau perene, din familia Apiaceae, originar din regiunile emisferei nordice.
-Creste in special in zona muntoasa.
- Creşte spontan în etajul montan şi submontan, la altitudini de 500-1500 de metri, prin locuri stâncoase şi umede, în chei, la marginea pădurilor, a pâraielor şi râurilor.
-Fiind declarată monument al naturii, ocrotită prin lege, la specia spontană nu este admisă recoltarea plantelor, pentru a evita dispariţia lor din natură. De aceea, este intens cultivată în unele ţări europene, mai ales în Germania, Franţa, Belgia, Olanda şi Polonia, mari producători de uleiuri volatile. Culturile ocupă suprafeţe mari la altitudini de 500-600 metri, pe terenuri adăpostite şi însorite, în apropierea apelor curgătoare.
Arhitectura:


-Angelica este o plantă erbacee, bienală sau perenă, cu un rizom gros, în formă de nap, şi miez alb-gălbui în interior, continuat cu rădăcini adventive lungi.
- Tulpina robustă groasă, cilindrică şi goală în interior, este înaltă de 1-2 metri şi apare numai din anul II de vegetaţie.
-Frunzele sunt mari, dinţate pe margini şi cu teaca umflată, iar florile alb-verzui se grupează în inflorescenţe umbeliforme, globuloase, de 10-20 cm în diametru.
Indicatii/ Contraindicatii:


- În scopuri medicinale se folosesc rădăcinile, tulpinile, frunzele şi seminţele, deci toate organele plantei.
- Rizomii cu rădăcini se recoltează după anul II de cultură, în lunile august-octombrie sau la începutul primăverii (martie-mai). După uscare la soare sau în camere puţin încălzite (sub 40⁰C), rădăcinile capătă un miros aromat, caracteristic şi gust amar-aromat, uşor picant.
- La recoltare, planta nu va fi atinsă cu mâna umedă, deoarece sucul său este iritant asupra pielii şi a mucoaselor sensibile, ca urmare a prezenţei furano-cumarinelor. Poate declanşa unele fotodermatoze prin fotosensibilizarea dermei expuse îndelung la radiaţiile solare. Cultura de angelica se înfiinţează prin semănatul imediat după recoltarea seminţelor (luna august), deoarece îşi pierd repede facultatea germinativă.
-Compoziţia chimică a organelor plantei explică multiplele proprietăţi terapeutice, valorificate în diferite forme de utilizare internă şi externă.
-Atât în rizomi şi rădăcini, cât şi în seminţe, frunze şi tulpini, există, în medie, 1 % uleiuri eterice în care predomină hidrocarburile ciclice şi aromatice (pinen, felandren, limonen, ocimen), sesquiterpenoide (cariofilen, cadinen, bisabolen) şi mai puţin compuşi oxigenaţi (linalool, borneol, cineol, carvacrol).
-Uleiul este galben-verzui, cu miros aromatic, uşor ierbos, picant şi lemnos, asemănându-se cu uleiul de mosc şi ambră. Se extrage din plantă prin antrenare cu vapori de apă timp, de 24 de ore. În afară de ulei eteric mai există cumarine şi furano-cumarine, acizi organici (angelic, valerianic, cafeic, clorogenic), acizi graşi, taninuri, substanţe amare, rezine, glucide, vitamina B.
-Proprietăţile terapeutice şi aromatice stau la baza multiplelor efecte asupra diferitelor afecţiuni maladive:
*stomahice, tonic-amare, aperitive, eupeptice, antibiotice, antiseptice, depurative, antifermentative, calmante ale durerilor gastrice, digestive, carminative, excitante ale poftei de mâncare şi ale secreţiei hepato-pancreatice, antidot împotriva otrăvirii cu beladonă, cucută şi brânduşă de toamnă;
*sedative ale sistemului nervos (datorită angelicinei), antinevralgice, antiisterice, analgezice şi antispastice;
*antireumatice, antiinflamatoare, diuretice;
*expectorante, sudorifice;
*cardiotonice, antiaritmice;
*energizante în anemie şi convalescenţă
- Angelica poate fi folosita impotriva: starilor depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice, dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii, colita de fermentatie, gastrita hipoacida, dispepsie, digestie dificila, gripa, tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, boli infectioase grave (TBC, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in general, cancer.
- La nivelul aparatului digestiv au fost constatate efecte favorabile în:
gastro-duodenită cronică, arsuri stomacale, ulcer gastroduodenal, dispepsii de origine hepato-pancreatică, stimularea secreţiei pancreatice, hepatite, ciroze, dischinezie biliară, dureri de stomac, vome spastice, crampe stomacale, colici, enterite, balonări, rectocolită ulcero-hemoragică, constipaţii, bulimie pe fond nervos (poftă necontrolată de mâncare).
-Se folosesc:
*decoctul din rădăcini şi seminţe;
*tinctură (luând câte 1 linguriţă de 3-4 ori pe zi, înainte de mese);
*pulbere din rădăcini şi seminţe uscate şi măcinate fin care se ţine sub limbă timp de 5 minute.
-Pentru bolile aparatului respirator există efecte în: astm bronşic, bronşite cronice, epidemii de gripă, tuse, febră, tuberculoză, fortificarea bronhiilor, sinuzită.
*mestecarea seminţelor de 3 ori pe zi ceea ce reduce frecvenţa bolilor cu 50%.
-Contra afecţiunilor sistemului nervos acţionează în: astenie fizică şi intelectuală, sindrom isteric neuroastenic, nevralgii, agitaţie nervoasă, labilitate psiho-vegetativă, stress, migrene, oboseală, surmenaj, anxietate, stări depresive, excitarea funcţiilor cerebrale, dureri de cap, spasme de origine nervoasă, paralizie, epilepsie, rahitism.
-Se folosesc:
*infuzie sau decoct din rădăcini;
*macerat la rece într-o cură de 30 de zile;
*ulei volatil din seminţe luat în doze reduse;
*pulbere din rădăcini uscate şi măcinate.
-În bolile aparatului genital s-au dovedit eficienţe în: reglarea ciclului menstrual, dismenoree, amenoree, leucoree, dureri menstruale, infertilitate, dereglări hormonale la femei şi tonic uterin (prin combinare cu ghimbir proaspăt).
- În reumatismul cronic degenerativ, poliartroze şi gută se folosesc:
*decoct din rădăcini uscate;
*decoct amestecat cu oţet pentru frecţii locale;
*tinctură din ulei de angelică şi camfor în alcool 700;
*ulei eteric de angelică (se iau 25 picături în 50 ml ulei de floarea soarelui sau măsline);
*pulbere din rădăcini uscate.
-În afecţiunile cardiovasculare există efecte bune în: aritmii extrasistolice, palpitaţii, întărirea inimii.
-În boli canceroase se poate utiliza uleiul eteric extras din seminţe măcinate.
-Uleiul din seminţe elimină dificultăţile de concentrare
-Pentru întârzierea în dezvoltarea mentală şi în dificultăţi de concentrare la copii şi şcolari, se foloseşte uleiul din seminţe cu rol de excitant cerebral.
La guşa exoftalmică se indică macerat timp de 8 ore din rădăcini proaspete.
Pentru erupţii tegumentare, eczeme, plăgi, acnee, contuzii, ulceraţii, muşcături de câine turbat şi afecţiuni bucale se utilizează:
*comprese cu decoct din rădăcini proaspete şi frunze crude;
*comprese cu tinctură diluată.

-În anemii provocate prin pierderi hemoragice, boli infecţioase şi convalescenţă prelungită, se recomandă tinctură din rădăcini.
-Pentru întârzierea procesului de îmbătrânire este indicat uleiul eteric din seminţe în doze reduse, cu rol de excitant cerebral. A devenit cunoscut că Annibal Camoux, care s-a stins din viaţă în anul 1759, la vârsta de 120 de ani, mesteca premanent bucăţi din rădăcini de angelică.
-Forme de preparare şi utilizare a produselor terapeutice:
*Infuzie din rădăcini, seminţe şi tulpini preparată dintr-o lingură la 250 ml de apă clocotită; se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;
*Decoct din 10-15 g rădăcini uscate la 500 ml apă; se fierbe 10-15 minute la foc mic şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;
*Decoct din seminţe de angelica: o linguriţă se fierbe 5 minute, se infuzează acoperit şi se beau câte două căni pe zi, îndulcite cu miere de albine;
*Macerat din rădăcini şi seminţe (în părţi egale), care se prepară din 20 de g plantă la un litru de apă rece, având efecte în crampe stomacale, colici intestinale, vome, astenie, ameţeli, vertij, nevralgie şi afecţiuni ale glandei tiroide ;
*Tinctură din rădăcini (20 g în 100 ml alcool 700): se lasă la macerat timp de 10 zile şi se iau câte 10-20 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-o cură de 30 de zile;
*Tinctură din amestec de angelica, podbal, iarbă mare (în părţi egale); se consumă câte 1-2 linguriţe de 3 ori pe zi, cu bune efecte în astmul bronşic;
*Comprese reci cu macerat din rădăcini proaspete sau frunze crude (50 g la litru) pentru plăgi, contuzii, ulceraţii, hemoroizi şi fisuri anale;
*Cataplasme din frunze de angelica, frunze de ruta, miere de albine pentru răni provocate prin muşcături de câine sau şarpe;
*Vin din rădăcini sau tulpini mărunţite (50 g macerate într-un litru de vin alb sec timp de 10-14 zile); se agită zilnic, se strecoară şi se beau 1-2 păhărele de 100 ml pe zi, înainte de mese ;
*Vin din amestec de angelica şi pelin, care se macerează 8-10 zile şi se consumă câte o lingură de 3 ori pe zi, având efecte în parazitoze intestinale şi ca întăritor digestiv;
*Lichior tonic din 25 g de tulpini verzi şi 1 g de nucşoară, care se macerează timp de 15 zile în 1,5 litri alcool, 700 din fructe; după strecurare se adaugă sirop făcut din 1 kg zahăr şi 500 ml apă şi se păstrează la rece;
*Cremă alcoolizată preparată din: 10 g de tulpini de angelica, 4 g nucşoară, 1,5 g de scorţişoară, 0,3 g de cuişoare; totul se macerează timp de 6 săptămâni într-un litru de alcool 700, se adaugă sirop format din 300 g zahăr  300 g apă, se continuă macerarea şi se strecoară;
*Pulbere din rădăcini uscate şi mărunţite, din care se ia câte un vârf de cuţit; se ţine timp de 5 minute sub limbă de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, în cure de durată.
-Tenul gras se tratează tot cu angelica

*În cosmetică şi parfumerie se foloseşte, cu rol de catalizator al mirosului, datorită lactonelor macrociclice, mai ales în parfumuri erbacee care capătă o notă de mosc (se adaugă 10 mg la 1 kg parfum).
*Măştile cosmetice pentru ten gras, seboreic şi cu pori mari se prepară sub formă de pastă din pulbere fin măcinată de angelică umectată; se ţine 30 minute pe faţă, eventual cu adaos de muşeţel sau cu sânziene galbene.
*Primăvara se fac incizii în partea superioară a rizomului, de unde se colectează o gumă-rezină cu miros de mosc.

-Ca produse casnice pe bază de angelică se prepară săpunuri şi detergenţi (folosind ulei din seminţe) , precum şi în vopsitorie pentru obţinerea culorii galben-aurie.
-Tulpinile verzi ale plantei dau aromă dulceţurilor;
-În alimentaţie se foloseşte ca legumă din tulpinile şi frunzele fragede, tăiate în bucăţi de 8-10 cm, care se fierb 10-20 minute în sirop de zahăr şi se păstrează în borcane bine închise pentru a fi consumate sub formă de conserve (Niort, Chateaubriant).
-Părţi din plantă pot servi la aromatizarea multor mâncăruri preferate de locuitorii din vestul Europei. În nord, laponii fierb frunzele şi rădăcinile de angelica în lapte, pregătind o mâncare specială, foarte aromată.
-La prepararea unor produse de cofetărie (dulceţuri, prăjituri, bomboane) se folosesc tulpinile verzi care sunt înălbite concomitent cu peţiolurle.
-Rădăcinile de angelica intră în tehnologia de preparare a unor băuturi alcoolice, mai ales lichioruri amare (Chartreuse, Benedictine, Theriaque, English bitter şi apa Carmelitelor). Formulele de preparare a lichiorurilor au fost elaborate iniţial de călugării din ordinul benedictin, care foloseau angelica în diverse elixiruri şi în misteriosul „teriac veneţian“, care intră astăzi în reţeta original a Bitterului suedez. În aceste reţete se mai adaugă mentă, roiniţă, coriandru, anason, fenicul, şofran, ardei, lămâie, scorţişoară, nucşoară, cuişoare, ghimbir şi cardamom.
-O reţetă mult căutată se prepară din: seminţe de angelica (12 g), fructe de anason şi fenicul (câte 8 g), alcool (200 ml) şi apă (25 ml); se macerează 10 zile, se adaugă 500 g zahăr, se lasă în repaus şi se strecoară.

-Angelica intră în compoziţia celebrului lichior Vespetro:
*Lichiorul Vespetro, atât de lăudat în Occident, se prepară tot dintr-un amestec din: seminţe de angelica (55 g), fructe de anason şi fenicul (cât 7 g) şi de coriandru (6 g). După măcinare se macerează timp de 8 zile în alcool 70⁰, se strecoară prin tifon dublu şi se îndulceşte cu 500 g zahăr şi 60 ml apă, având cele mai bune efecte în tulburările digestive şi balonări cu gaze intestinale.
*Mult succes are balsamul Comandorului, preparat din: rădăcini de angelica (10 g), sunătoare (20 g) şi alcool 80⁰ (720 ml); se lasă la macerat 8 zile cu agitare zilnică după care se adaugă smirnă (10 g), tămâie (10 g), iar după 10 zile se mai adaugă balsam de Tolu (60 g), smirnă (60 g) şi aloe (10 g). După o macerare de încă 10 zile se filtrează şi se dă în consum.
*Pentru uz casnic se poate prepara un lichior de angelica cu efecte aperitive şi digestive din tulpini verzi de angelica (45 g) la 1 litru alcool 40⁰; se lasă la macerat 4 zile, se adaugă 1 kg zahăr şi 750 ml apă, se continuă macerarea încă 7 zile, se filtrează şi se păstrează în sticle bine închise.
-Astazi angelica este una dintre cele mai renumite si mai utilizate plante medicinale. Totodata angelica este planta magica ce ne ajuta sa comunicam cu lumea ingerilor.